Inspiri sau expiri?
Inspiră, expiră…inspiră, expiră…e lucrul pe care, la fel ca toată lumea, îl faci aproape inconștient și nici măcar nu îți dai seama ce poți realiza cu asta.
Credeai că mă refer la respirație, nu? Erai sigur de asta.
Dar nu te-am păcălit eu. Tu ești cel care te păcălești în fiecare zi când doar inspiri și expiri.
Când doar privești în jur, pășești, prinzi curaj, renunți, te schimbi, încerci iar, dar te oprești. Și atunci e momentul când doar ai expirat.
Când ți-ai spus că e suficient cât ai încercat și că nu poți mai mult să faci, decât să stai și să observi cum ceilalți din jurul tău se schimbă și te schimbă.
Nu mai expira, te rog! Cu fiecare idee copiată, cu fiecare gest mecanic preluat ca să te integrezi printre oameni lipsiți de originalitate, nu faci altceva decât să expiri.
Ești doar un produs de fabricație al unei societăți care aproape că se imită singură la fiecare interval de timp când realizează că nu mai are ce oferi.
Și ca orice produs de fabricație, ai un termen de consumație.
Chiar vrei să fii ceva potențial măreț într-un ambalaj de plastic (reciclabil) pe care să te consume însăși societatea prin rigorile și tonurile ei de gri industrial?
Nu mai expira, te rog!
Imediat cum te-ai născut ai inspirat și ai expirat. Dar eu mă refer la altfel de inspirație.
Vreau să îți spun că acum e un moment în care trebuie să înveți să inspiri. Trebuie să înveți cum să te inspiri pe tine și cum să îi inspiri pe ceilalți din jurul tău.
Este acel moment când înveți cum să privești lumea din jurul tău și să culegi câte ceva în fiecare zi, pentru ca la final să poți spune că ai construit ceva.
Învață cum să te lași inspirat de ceilalți pentru ca, la rândul tău, să îi inspiri pe alții.
Depășește-ți termenul și nu mai expira, te rog!